compozitie farmaceutica heroina

Heroina este catalogată ca un drog foarte puternic, ce poate produce euforie. Senzaţia de euforie dispare şi se instalează toleranţa. Asemănător cu morfina, are tot acţiune antagonistă asupra receptorilor µ (miu), determinînd din această cauză aceleaşi efecte ca morfina, dar cu o viteză mult mai rapidă. Acest lucru se datorează liposolubilităţii pe care o imprimă moleculei de heroina cele 2 grupări acetil, datorită acesteia heroina avînd o mai mare putere de penetrare a barierei hematoencefalice. La administrarea intravenoasă, datorită liposolubilităţii sale crescute, heroina are putere de penetrare rapidă. Timpul de înjumătăţire a heroinei este de 15-30 minute, fiind rapid transformată într-un compus 6 MAM (se pare ca sub acţiunea carboxilesterazei care acţionează şi în metabolismul cocainei) în ficat, creier, inimă. 6MAM este apoi convertit în morfină, metabolizată în ficat şi excretată ca glucuronat. O mică cantitate este excretată nemodificată în urină. Ea acţionează asupra receptorilor opioizi miu endogeni, răspîndiţi în anumite zone ale creierului, măduvei spinării. Heroina, împreună cu alte opioide este agonist pentru neurotransmiţătorii endogeni (beta endorfine, dinorfinele, leu-enkefaline si met-enkefalinele). Corpul răspunde la acţiunea heroinei prin reducerea (uneori oprirea) sintezei de endorfine (substanţe sintetizate de către organism şi eliberate la nivelul creierului şi a nervilor pentru atenuarea durerii). Această stopare sau reducere a sintezei creează mecanismul de dependenţă al heroinei.